“Am un os în plus printre coaste. Sunt sigură de asta. Îmi cântă în fiecare dimineaţă în timp ce încerc să ignor, fără succes, zgomotul bruiant al ţurţurilor care se topesc în soare, încet. Când totul e atât de clar, ţi-e greu să iei o decizie.
Să concentrezi până la esenţă. Dar conceptul se naşte naiv, fără voia ta; ţi-o ia înainte. Şi, uneori, instinctul e automat şi îţi eliberează privirea de clişee, începi să întrezăreşti ceva. Dar e încă prea departe. Oare ai timp să ajungi? Începi să alergi…”
