Fără zmei

Citesc printre gânduri,
adun
câțiva sâmburi de idei.

Fără zmei,
n-ai avea cu cine să te lupți.
Fie că-s la tine-n curte
sau
ascunși aiurea-n munți.

Avem umbre
toți,
iar când soarele nu bate,
nu vezi nici sclipirea,
nici întunericul.

Uităm repede uimirea.
Ținem minte doar
câteva emoții fixe.

Ce-o mai fi și asta.

Fără cuvinte

Vorbesc prea mult,
mi-a spus.

Și-am început să-mi tai din cuvinte
să le înjumătățesc
să le cern
să le opresc.

Ca să nu mai spun
prea multe lucruri deodată.

Ca să nu mai spun
tot nimicul deodată.

Ca să nu mai spun
lucruri fără sens.

Și odată cu dispariția cuvintelor
a dispărut
orice sens…

SENZAȚII #2

Mă-ndreptam spre voi
spre nicăieri
în grabă.

Un singur pas nesigur
neatent
și-am nimerit în noroi.

M-am scufundat în mocirlă
cu grație
am început să înot.

Tot mai jos mă afund
respir
pământ cu apă gârlă.

De-aici, vă văd atât de clar
tălpile cum bat
același ritm dintotdeauna.