Arhive pe categorii: Intermissions

Intermission #1 (Gânduri stinghere)

Aș fi criminalul perfect.

Vreau să… mai mult îmi imaginez de fapt: borcane, poate cutii de sticlă, sau mai bine un bazin imens cu formol. Cu etichete, cu povești, cu starea de spirit. Amintiri nici vii, nici moarte, în stagnare, eterne, oprite în timp. Da, asta vreau. Să îi opresc în timp, așa cum sunt; de fapt, așa cum i-am văzut.

Sau poate vreau să fiu singurul care înaintează în timp? Să fiu singurul care vede viitorul. Apoi să îi trezesc brusc.

E însă imposibil. Să colecționezi oameni. Poate doar în vis. Poate doar emoții sau idei, care apoi par oameni adevărați, deși sunt doar scriși.

Să spui povești e un fel de crimă. Iei vieți, chiar așa imaginare cum sunt, și le blochezi în timp, le conservi, le pui într-un muzeu ca să-i vadă toți. Le oprești din trăit și le expui.

E oarecum macabru și plăcut. Cu timpul, înveți să ucizi mai calm, mai frumos, să se păstreze intact… tot.

Uneori, lumile imaginare își grăbesc timpul, vor să se apere, să nască generații noi, să se întindă mai departe. Și par nemărginite.

Uneori, te resping, găsesc un antidot, îți taie din aripi și rămâi în urmă, nu mai vezi nimic.

Aș fi… pentru că îmi place să colecționez oameni. Sunt toți atât de diferiți, serii limitate.

Dar mă opresc aici.

Scrie un comentariu