O ÎNȘIRUIRE OBIȘNUITĂ DE IDEI #2

o sirenă verde e pe urmele mele
o văd în vise cu coada ochiului
îmi spune că nimic din ce văd nu e adevărat
nimic din ce simt nu e adevărat
nimic din ce plâng nu e adevărat
totul e o iluzie
ar trebui să închid ochii de tot și să mă conving
dar cum poți avea încredere într-o sirenă
pe care nici măcar n-o poți vedea
pe de-a-ntregul.

„Arată-te”, mai strig uneori, „arată-te cu totul,
și-o să te cred!”

o sirenă verde e pe urmele mele
îmi șoptește des
că încă nu a venit momentul
că încă nu am închis ochii
destul.