O ÎNȘIRUIRE OBIȘNUITĂ DE IDEI #3

Când mi-am luat în sfârșit viața-n mâini
am văzut că avea un colț ruginit
rău
m-am speriat
și-acum ce să fac mi-am zis
o pun înapoi de unde am luat-o
și aștept să fie
mâncată de tot
și aia e

Dar
mă gândesc
nu e chiar atât de grav
e doar un colț
și-n plus e ceva anormal deci prin urmare
nu va avea consecințe mai mari
doar atât
a fost

Cum să rămân cu viața-n mâini
în continuare
îmi voi aminti în fiecare zi de toate
greșelile de până acum greșeli pe care
nu le mai pot repara
pe care
nu le mai pot repeta
și chiar nu
mai contează
nu-i așa

Păi dacă stau să mă mai
gândesc puțin
nu e chiar atât de grav
e doar un colț
și-n plus cine a mai auzit de viață ruginită
cred că mi se pare mie
doar atât
e

Așa că-mi pun viața la loc în beci
stă bine acolo de atâta timp n-are unde să scape
n-are ce să mai facă greșit
stă pe loc
încet încet se coace
n-are nevoie de priviri indiscrete
doar de conservare
și mie mi-e
totuna

Și iar
mă gândesc
nu e chiar atât de grav
e doar un colț
și-n plus stă bine acolo-n întuneric
lângă drobul de sare
doar atât
va fi